I: Re major

1. Ştiţi? Domnul îl răpeşte pe Ilie!...
Şi îl înalţă sus la cer!
Acolo sus, acolo-n veşnicie,
Acolo sus în cer.

R: /: Iată, carele de foc
S-au apropiat nespus!
Iată, carele de foc
În curând, vor merge sus. :/

2. Să ştie azi prorocii toţi din ţară
Şi toţi fiii prorocilor
Că, în curând, a-lui Ilie care
S-or înalţa în nor!

3. De-a lor lumină s-a aprins şi cerul
Şi norii, norii toţi, dispar
Căci, pe aripi de heruvimi, stă Domnul,
În minunatul car.

4. Dar Duhul pe Ilie îl răpeşte
Şi, într-o clipă-l poartă-n zbor,
Iar Elisei, din vale, îl priveşte
Cum se înalţă-n nori...

5. Dar, iată, o, minune! Ce minune
Se lasă peste Elisei?...
Mantaua lui Ilie ce se pune
Chiar pe umerii săi.