1. E mult de când e noapte și lumea-i chinuită
De mii de duhuri rele cu-nșelător cuvânt.
/: Ni-e dor de dimineața, în slavă răsărită.
Străjerule, străjere, o când răsare când? :/

2. Atât de grea ni-e starea cum n-a fost nicidată,
În valuri mari și grele cum n-am mai întâlnit.
/: Simțim c-a noastre inimi curând n-o să mai poată.
Ah, sună răsăritul străjerule iubit. :/

3. O, sună azi străjere sfârșitul suferinței,
Să rupi obezi și stavili de țărnă și de fier.
/: Să vină Sărbătoarea dorit-a biruinței
Și nunta așteptată cu Mirele din cer. :/

I: Cântările Domnului, caietul 2, cântarea 156.
Text: Traian Dorz.