1. Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
Vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
Zilnic se preface tot ce-i pământesc,
/: Numai adevărul este-acelaşi soare. :/

2. Iarba se usucă, frunza cade iar,
Apa-şi face vaduri altele într-una,
Peste toate-n lume plânge-un ”în zadar”:
/: Numai în iubire cântă-un ”totdeauna”. :/

3. Vara arzi în soare, iarna arzi în ger,
Ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
Toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier,
/: Numai conştiinţa sfântă ni-e uşoară. :/

4. Toţi sunt ca şi tine, slabi şi schimbători,
Cei aproape astăzi sunt departe mâine,
Oamenii ca anii-s aburi trecători,
/: Numai Domnul singur neschimbat rămâne. :/

5. Nu-ţi lega de nimeni inima acum,
Ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,
Leagaţi-o de Domnul... lumea-i vis şi fum,
/: Singur El rămâne veşnic lângă tine. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 19.
Autor text: Traian Dorz.