1. Pe drumul ce duce spre Golgota
Mergea Mântuitorul meu;
De bice brăzdată-I era fața
Și drumu-i tot mai greu,
Dar crucea pe umăr Îl apăsa,
Noroade strigă ne'ncetat:
„La moarte cu Cel ce nu ne pasă
Să stea crucificat! "

R: /: Amarnic El pentru toți Se ruga:
„O, Tată, iartă-i căci nu știu
Că astăzi la moarte ei duc acum
Pe singurul Tău Fiu! ": /

2. El stând în genunchi înspre cer privea,
Batjocorit și chinuit,
Și nimeni pe cale nu-L ajuta
Pe Domnul meu iubit.
Cununa-mpletită de spini purta
Pe fruntea Lui, îndurerat
Și către noroade mereu privea,
Bătut și însetat.

3. Dar nici o vină El nu avea!
Între tâlhari a fost menit
Ca pentru păcatele lumii-ntregi,
Să moară răstignit.
Dar lumea de El nu și-a amintit,
Mereu în păcate trăia,
Așa cum și noi odat-am trăit,
Rătăcitori prin ea.

4. Dar Cel ce-a murit sus pe Golgota,
Prin jertfa Lui m-a mântuit
De lumea în care pacătuiam,
O, Domnul meu iubit!
La Tine, o, Doamne Isuse, vin
Și cu mult foc, Te rog, acum
Să-mi dai Tu putere să pot pleca
Pe-al mântuirii drum.