Către Tine, Doamne, gândul mi-l îndrept Și-n nădejde și-n credință har aștept. Peste mine, vremuri grele au trecut; Tu mereu pe brațu-Ți tare m-ai ținut.
Refren
Am trecut biruitor prin încercări; În ispite și-n dureri mi-ai dat puteri. Astăzi, Doamne, -Ți mulțumesc Și, plângând Te rog, Isuse, să mă ierți Pasul meu mai sigur către cer să-ndrepți.
Strofă 2
Anii au trecut de când Te-am cunoscut; Prima dată, voia mi-ai descoperit. Ce ușoară cale-atunci mi s-a părut! Câte lupte, însă totuși, am avut!
Strofă 3
Stau de multe ori gândind la voia Ta; Mă întreb de-i rea sau bună fapta mea... Cât de mult cu firea eu mă războiesc! Numai Tu știi, Doamne, cât de mult greșesc...
Strofă 1
Către Tine, Doamne, gândul mi-l îndrept Și-n nădejde și-n credință har aștept. Peste mine, vremuri grele au trecut; Tu mereu pe brațu-Ți tare m-ai ținut.
Refren
Am trecut biruitor prin încercări; În ispite și-n dureri mi-ai dat puteri. Astăzi, Doamne, -Ți mulțumesc Și, plângând Te rog, Isuse, să mă ierți Pasul meu mai sigur către cer să-ndrepți.
Strofă 2
Anii au trecut de când Te-am cunoscut; Prima dată, voia mi-ai descoperit. Ce ușoară cale-atunci mi s-a părut! Câte lupte, însă totuși, am avut!
Strofă 3
Stau de multe ori gândind la voia Ta; Mă întreb de-i rea sau bună fapta mea... Cât de mult cu firea eu mă războiesc! Numai Tu știi, Doamne, cât de mult greșesc...
1 / 1▲
I: Re major
1. Către Tine, Doamne, gândul mi-l îndrept
Și-n nădejde și-n credință har aștept.
Peste mine, vremuri grele au trecut;
Tu mereu pe brațu-Ți tare m-ai ținut.
R: Am trecut biruitor prin încercări;
În ispite și-n dureri mi-ai dat puteri.
Astăzi, Doamne, -Ți mulțumesc
Și, plângând Te rog, Isuse, să mă ierți
Pasul meu mai sigur către cer să-ndrepți.
2. Anii au trecut de când Te-am cunoscut;
Prima dată, voia mi-ai descoperit.
Ce ușoară cale-atunci mi s-a părut!
Câte lupte, însă totuși, am avut!
3. Stau de multe ori gândind la voia Ta;
Mă întreb de-i rea sau bună fapta mea...
Cât de mult cu firea eu mă războiesc!
Numai Tu știi, Doamne, cât de mult greșesc...
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.