Doamne, câtă fericire, Câtă pace am primit, Câtă sfântă ocrotire De la Tine, Doamne Sfânt!
Refren
Cuvinte n-am de-ajuns Să pot să-Ți mulțumesc Că-n suflet mi-ai sădit Al Tău Cuvânt. Din grele strâmtorări, Doar harul Tău ceresc M-a scos și m-a-ntărit, Să pot să-Ți cânt.
Strofă 2
Când eram zdrobit pe cale Și când toți m-au părăsit, Tu mi-ai fost a mea salvare, Tu, cu fapta, m-ai iubit.
Strofă 3
Mâna Ta a fost cu mine, Pretutindeni în nevoi; M-a condus mereu cu bine, Dându-mi iar speranțe noi.
Strofă 1
Doamne, câtă fericire, Câtă pace am primit, Câtă sfântă ocrotire De la Tine, Doamne Sfânt!
Refren
Cuvinte n-am de-ajuns Să pot să-Ți mulțumesc Că-n suflet mi-ai sădit Al Tău Cuvânt. Din grele strâmtorări, Doar harul Tău ceresc M-a scos și m-a-ntărit, Să pot să-Ți cânt.
Strofă 2
Când eram zdrobit pe cale Și când toți m-au părăsit, Tu mi-ai fost a mea salvare, Tu, cu fapta, m-ai iubit.
Strofă 3
Mâna Ta a fost cu mine, Pretutindeni în nevoi; M-a condus mereu cu bine, Dându-mi iar speranțe noi.
1 / 1▲
1. Doamne, câtă fericire,
Câtă pace am primit,
Câtă sfântă ocrotire
De la Tine, Doamne Sfânt!
R: Cuvinte n-am de-ajuns
Să pot să-Ți mulțumesc
Că-n suflet mi-ai sădit
Al Tău Cuvânt.
Din grele strâmtorări,
Doar harul Tău ceresc
M-a scos și m-a-ntărit,
Să pot să-Ți cânt.
2. Când eram zdrobit pe cale
Și când toți m-au părăsit,
Tu mi-ai fost a mea salvare,
Tu, cu fapta, m-ai iubit.
3. Mâna Ta a fost cu mine,
Pretutindeni în nevoi;
M-a condus mereu cu bine,
Dându-mi iar speranțe noi.