x
Strofă 1
Mai aproape, Doamne, către Tine, Deşi e grea crucea pentru mine, Totuşi cântarea mea este totdeauna Mai aproape Doamne, către Tine!
Strofă 2
Când soarele-apune, singur fiind, Pe piatră-mi plec capul cel ostenit. În visul meu şi-atunci, o las ca să ajung Mai aproape Doamne, către Tine!
Strofă 3
Arată-mi scara ce duce la cer, Mi-e 'ndurarea Ta, mult îmi face. Trimișii Tăi mă strig, spre Tine să alerg, Mai aproape, Doamne, către Tine!
Strofă 4
Iar după vis vine dimineaţa, Atunci eu cu ulei unge-oi piatra. Şi-aşa şi prin necaz, spre Tine sunt atras, Mai aproape Doamne, către Tine!
1. Mai aproape, Doamne, către Tine,
Deşi e grea crucea pentru mine,
Totuşi cântarea mea este totdeauna
Mai aproape Doamne, către Tine!
2. Când soarele-apune, singur fiind,
Pe piatră-mi plec capul cel ostenit.
În visul meu şi-atunci, o las ca să ajung
Mai aproape Doamne, către Tine!
3. Arată-mi scara ce duce la cer,
Mi-e 'ndurarea Ta, mult îmi face.
Trimișii Tăi mă strig, spre Tine să alerg,
Mai aproape, Doamne, către Tine!
4. Iar după vis vine dimineaţa,
Atunci eu cu ulei unge-oi piatra.
Şi-aşa şi prin necaz, spre Tine sunt atras,
Mai aproape Doamne, către Tine!
I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 134, nr. 148
Compozitor: W. F. Sudds