Oare nu au nici o vină
Cei chemaţi a fi lumină
Căci atâtea suflete se duc în iad?
Oare spun ei despre Domnul
Care mântuie tot omul
Ca să vină să le dea cerescul har?
Cel ce zici că eşti lumină
Oare câte inimi ai rănit?
Pentru câţi tu eşti de vină
Căci pe Isus ei nu L-au primit?
Tu prin neînţelepciune
Sau prin vorbele-ţi nebune
De Hristos pe unii i-ai îndepărtat.
Astăzi poate nici nu-ţi pasă
Căci lipseşte a morţii coasă
Şi tu negi că eşti atât de vinovat.
Oare nu îţi pasă ţie
Că atâţi n-au Apa Vie
Şi venind aici un zâmbet n-au primit?
Şi-au plecat în lumea mare
Unde nu-i astâmpărare,
Setea sufletului de-a o potoli.
Doamne, Tu mă-nțelepțește,
De păcate, mă ferește,
Căci aș vrea în cerul slavei să ajung.
Știu că drumul către ceruri
E adesea plin de neguri,
De aceea eu te rog, nu-l fă prea lung.
Dar te rog azi, cât te cheamă,
Predă-te chiar dacă ai greșit;
Și nu uita căci cu-atâta dor,
O, ce mult Isus te-a iubit!
                 
            
Doamne, Tu ma-ntelepteste
De pacate ma fereste
Ca doresc in cerul slavei sa ajung
Stiu ca drumul catre ceruri
E adesea plin de neguri
De aceea eu Te rog, nu-l fa prea lung
Oare nu au nici o vina cei chemati a fi lumina
Caci atatea suflete ajung in iad
Oare spun ei despre Domnul care mantuieste omul
Si promite ca sa-i dea cerescul har.
Cel ce zici ca esti lumina oare cate inimi ai ranit
Pentru cati esti tu de vina caci pe Isus nu l-au primit.
Oare nu iti pasa tie ca atati n-au apa vie,
Si venind aici un zambet n-au primit,
Ei s-au dus in lumea mare unde n-au astamparare
Setea sufletului nu si-au potolit.
Tu prin neantelepciune sau prin faptele-ti nebune
De Hristos pe unii i-ai indepartat.
Astazi poate nu iti pasa ca te paste a mortii casa
Si tu negi ca esti atat de vinovat.
Doamne Tu ma intelepteste de pacate ma fereste
Caci doresc in cerul slavei sa ajung
Stiu ca drumul catre ceruri e adesea plin de neguri
De aceea eu Te rog nu-l fa prea lung.