Oare nu au nici o vină
Cei chemaţi a fi lumină
Căci atâtea suflete se duc în iad
Oare spun ei despre Domnul
Care mântuie tot omul
Ca să vină să le dea cerescul har.
Cel ce zici că eşti lumină
Oare câte inimi ai rănit
Pentru câţi tu eşti de vină
Căci pe Isus ei nu L-au primit.
Tu prin neînţelepciune
Sau prin vorbele-ţi nebune
De Hristos pe unii i-ai îndepărtat
Astăzi poate nici nu-ţi pasă
Căci lipseşte a morţii coasă
Şi tu negi că eşti atât de vinovat.
Oare nu îţi pasă ţie
Că atâţi n-au Apa Vie
Şi venind aici un zâmbet n-au primit
Şi-au plecat în lumea mare
Unde nu-i astâmpărare
Setea sufletului de-a o potoli.
Doamne Tu mă-nțelepțește
De păcate, mă ferește
Căci aș vrea în cerul slavei să ajung
Știu că drumul către ceruri
E adesea plin de neguri
De aceea eu te rog: Nu-l fă prea lung.
Dar te rog azi cât te cheamă
Predă-te chiar dacă ai greșit
Și nu uita că cu-atâta dor
O ce mult Isus te-a iubit.