1. Te prind fiori, te simţi murdar,
Te-a prins păcatul la răscruce.
/: Şi tu nu ştii, copil fugar,
C-am fost lovit cu-atât amar
/: Şi-am stat, în locul tău, pe cruce? (bis 2) ://

2. Te uiţi la cer, te-ntorci zdrobit,
Nu-i nimenea să te-nţeleagă!
/: Şi tu nu ştii, n-ai auzit
Că, pentru tot ce-ai săvârşit,
/: Eu am plătit pedeapsa-ntreagă? (bis 2) ://

3. O, cât ai vrea să fii curat
Şi să începi o viaţă nouă!
/: Şi tu nu ştii, tu n-ai aflat
Că pentru tine, Mi-am lăsat
/: Străpunse mâinile-amândouă? (bis 2) ://

4. Ţi-a spus un duh neînţelept
Că nu mai poţi găsi iubire...
/: Şi tu nu ştii că tot ce-aştept
E doar să vii, să-Mi cazi la piept
/: Cu un cuvânt de mulţumire? (bis 2) ://

5. Ce fericiţi sunt fraţii mei,
Născuți de dincolo de stele!
/: Şi tu nu ştii şi tu nu vrei
Să-ntinzi doar mâna şi să iei
/: Ofranda îndurării mele! (bis 2) ://

6. O, vino dar! Te chem să vii,
Să-Ți iei din mâna Mea cununa!
/: Şi-atunci vei ştii ce azi nu ştii:
C-ai fost al Meu din veşnicii,
/: Şi eşti al Meu pe totdeauna! (bis 2) ://

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 300.
Autor text: Costache Ioanid.