1. Cum te-ai oprit de mult la han,
venind pe-asin călare,
Milos şi blând samaritean
în bunătatea-Ți mare.

R1: Te-opreşte o clipă şi la noi,
Suntem bătuţi, trântiţi şi goi
Samariteanule milos...
Mai leagă rănile ce dor,
Mai toarnă leac alinător,
O, medic sfânt, Isus Hristos.

2. Trecut-au preoţi şi leviţi,
spre Ierihon la vale,
Nepăsători, cu paşi grăbiţi,
văzând de a lor cale.

R2: Doar Tu, Isuse, Te-ai oprit
La cel căzut la cel lovit,
Ce din durerea Te-a chemat...
I-ai pus pe răni ulei şi vin,
L-ai pus călare pe asin,
Isuse, medic minunat.

3. Acum, aici în casa Ta
e-un han de poposire,
Să intre orişicine-ar vrea,
căci Tu-i dai mântuire.

R3: Şi-acei săraci, şi-acei sărmani,
Şi-ologi, şi văduve, şi-orfani,
Căci braţul Tău e larg deschis...
Şi-acei goniţi, şi-acei huliţi,
Şi-acei ce-n lume-s rătăciţi,
"Veniţi la Mine", Tu ai zis.

4. La margine de drum cândva,
m-ai găsit şi pe mine,
N-aveam atunci pe nimenea
durerea să-mi aline.

R4: Spre mine-ncet Te-ai aplecat,
Cu dragoste m-ai ridicat,
Şi mi-ai vorbit blând şi duios...
M-ai mângâiat, m-ai îngrijit,
Şi preţul meu Tu L-ai plătit,
Prieten drag, Isus Hristos.