1. Dispreţuit şi părăsit,
Şi-obişnuit cu suferinţa,
La moarte crudă osândit,
Isus îşi asculta sentinţa:
"Să fie-n cuie țintuit!"
Striga atunci întreg soborul,
"Să fie-n cuie pironit!"
Să moară Isus, Salvatorul,
Să moară al meu Isus iubit.

2. Să moară Domnul a trebuit,
El, care e neprihănire,
Pe lemnul groazei răstignit,
Purtând a mea nelegiuire.
Să moară un Miel nevinovat,
Străpuns în mâini şi în picioare,
Să moară al lumii Împărat
Pentru a mea şi-a ta salvare,
Să moară pentru-al nost' păcat.

3. Să mori, Isus, ca un tâlhar,
Ce grea şi crudă condamnare,
Să mori pe cruce la Calvar
Pentru a mea răscumpărare.
O, Doamne, cum să-Ţi răsplătesc
Iubirea Ta nespus de mare?
Nu pot decât să-Ţi mulţumesc
Şi aplecat să-Ţi cer iertare,
Şi-n veci de veci să Te slăvesc,
Şi-n veci de veci să Te iubesc.