1. Când se desprind cuvintele de gânduri
Precum în toamnă frunza de copac
În depărtări le-ar duce astfel vântul,
Însă din nou, mă prăbușesc și tac.

2. Când în lumina soarelui din zare
Văd strălucind al dorului avânt
Vreau să-l îndrept spre Tine-o, Doamne mare
Și-n adorare Ție să Îți cânt.

R. Precum în toamnă frunza-ngalbenită
Fără putere cade la pământ
Asemeni ei cu inima zdrobită
Cad în genunchi de neputință frânt.

3. Prin mângâierea ce mi-o dai, Isuse,
Vreau alte inimi să pot alina
Ca în dureri și-n bucurii nespuse
Să preamăresc mereu puterea Ta!

4. Precum hrănește-a soarelui lumină
Tot ce-are viață pe acest pământ
Aș vrea să umpli tot ce e în mine
În orice zi cu Duhul Tau cel Sfânt.

R. Căci pot aduce roadă doar cu Tine
Și-n toamna vieții care va veni
Să stau în fața Ta cu brațe pline
De snopii ce spre slava Ta vor fi.

5. Știu vine iarna după orice toamnă
Și iarna vieții va veni cândva
Dar după ea urma-va primăvara
Ce nicicând nu se va mai termina.

6. Acolo soarele nu va apune
Căci Soare-n veci Tu, Domnul meu, vei fi
Acolo frigul n-are drept și nume
A Ta prezență ne va încălzi.

R. Și cea mai mare binecuvântare
Și mângâiere ce o vom avea
Vei fi chiar Tu, ce n-ai asemănare
Isus Hristos, și-n veci iubirea Ta!
Râuri de pace, har și bucurie
Vor inunda mereu pe-aleșii Tăi
Căci pe pământ și până-n veșnicie
Tu ai fost totul, Doamne, pentru ei!