Diana Nahaba Tatomir V1 V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C [V1] Când se desprind cuvintele de gânduri Precum în toamnă frunza de copac În depărtări le-ar duce astfel vântul, Însă din nou, mă prăbușesc și tac. [V2] Când în lumina soarelui din zare Văd strălucind al dorului avânt Vreau să-l îndrept spre Tine-o, Doamne mare Și-n adorare Ție să Îți cânt. [C] Precum în toamnă frunza-ngalbenită Fără putere cade la pământ Asemeni ei cu inima zdrobită Cad în genunchi de neputință frânt. [V3] Prin mângâierea ce mi-o dai, Isuse, Vreau alte inimi să pot alina Ca în dureri și-n bucurii nespuse Să preamăresc mereu puterea Ta! [V4] Precum hrănește-a soarelui lumină Tot ce-are viață pe acest pământ Aș vrea să umpli tot ce e în mine În orice zi cu Duhul Tau cel Sfânt. [C] Căci pot aduce roadă doar cu Tine Și-n toamna vieții care va veni Să stau în fața Ta cu brațe pline De snopii ce spre slava Ta vor fi. [V5] Știu vine iarna după orice toamnă Și iarna vieții va veni cândva Dar după ea urma-va primăvara Ce nicicând nu se va mai termina. [V6] Acolo soarele nu va apune Căci Soare-n veci Tu, Domnul meu, vei fi Acolo frigul n-are drept și nume A Ta prezență ne va încălzi. [C] Și cea mai mare binecuvântare Și mângâiere ce o vom avea Vei fi chiar Tu, ce n-ai asemănare Isus Hristos, și-n veci iubirea Ta! Râuri de pace, har și bucurie Vor inunda mereu pe-aleșii Tăi Căci pe pământ și până-n veșnicie Tu ai fost totul, Doamne, pentru ei!