Când cerul parcă e departe Și orizontul mărginit, Când lumea m-a dat la o parte Și totul în jur e năruit, Când simt că nu mai am vreo șansă Cărarea bună s-o găsesc, Dar știu, pe drumul înspre glorii, Nu e ușor ca să pășesc.
Refren
Doar Domnul mi-a rămas aproape, El prețuiește viața mea. Isus Hristos și astăzi poate Ca peste valuri să mă poarte. :/ Mă bizuiesc pe dreapta Sa! :/
Strofă 2
Când zbuciumul vieții triste Mă îndeamnă să privesc înapoi, Mi-e dor de acele clipe sfinte, Ca lutul însetat de ploi. Nădejdea că nu-s dat uitării A încolțit în viața mea. Aștept, cu dor, ziua salvării, Când ochii mei Îl vor vedea.
Strofă 3
Aș vrea ca să se vadă în mine Doar chipul Tău, îmi e îndeajuns, Să Îl cunoască orișicine Pe Dumnezeul nepătruns. Să pot să îmi cunosc menirea Și țelul meu pe acest pământ, Ca, dobândind neprihănirea, Să port cununa unui sfânt.
Strofă 1
Când cerul parcă e departe Și orizontul mărginit, Când lumea m-a dat la o parte Și totul în jur e năruit, Când simt că nu mai am vreo șansă Cărarea bună s-o găsesc, Dar știu, pe drumul înspre glorii, Nu e ușor ca să pășesc.
Refren
Doar Domnul mi-a rămas aproape, El prețuiește viața mea. Isus Hristos și astăzi poate Ca peste valuri să mă poarte. :/ Mă bizuiesc pe dreapta Sa! :/
Strofă 2
Când zbuciumul vieții triste Mă îndeamnă să privesc înapoi, Mi-e dor de acele clipe sfinte, Ca lutul însetat de ploi. Nădejdea că nu-s dat uitării A încolțit în viața mea. Aștept, cu dor, ziua salvării, Când ochii mei Îl vor vedea.
Strofă 3
Aș vrea ca să se vadă în mine Doar chipul Tău, îmi e îndeajuns, Să Îl cunoască orișicine Pe Dumnezeul nepătruns. Să pot să îmi cunosc menirea Și țelul meu pe acest pământ, Ca, dobândind neprihănirea, Să port cununa unui sfânt.
1 / 1▲
1. Când cerul parcă e departe
Și orizontul mărginit,
Când lumea m-a dat la o parte
Și totul în jur e năruit,
Când simt că nu mai am vreo șansă
Cărarea bună s-o găsesc,
Dar știu, pe drumul înspre glorii,
Nu e ușor ca să pășesc.
R: Doar Domnul mi-a rămas aproape,
El prețuiește viața mea.
Isus Hristos și astăzi poate
Ca peste valuri să mă poarte. :/ Mă bizuiesc pe dreapta Sa! :/
2. Când zbuciumul vieții triste
Mă îndeamnă să privesc înapoi,
Mi-e dor de acele clipe sfinte,
Ca lutul însetat de ploi.
Nădejdea că nu-s dat uitării
A încolțit în viața mea.
Aștept, cu dor, ziua salvării,
Când ochii mei Îl vor vedea.
3. Aș vrea ca să se vadă în mine
Doar chipul Tău, îmi e îndeajuns,
Să Îl cunoască orișicine
Pe Dumnezeul nepătruns.
Să pot să îmi cunosc menirea
Și țelul meu pe acest pământ,
Ca, dobândind neprihănirea,
Să port cununa unui sfânt.