1. Vin cu mâinile goale,
cu sufletul plecat,
port urmele căderii,
dar Tu nu m-ai lăsat.
Gânduri fără lumină,
cuvinte fără har,
și totuși glasul Tău mă cheamă
la Tine iar și iar.

B: Nu mai fug, nu mai ascund
ce-i frânt în mine-adânc,
la crucea Ta mă plec, Isus,
și-n brațele Tale mă arunc.

R: Iar mă primești, iar mă ridici,
alergi spre mine din zare,
păcatul meu e mare,
dar harul Tău mai mare!
Sunt iertat, sunt iubit,
la masa Ta din nou poftit,
haina nouă mi-o dăruiești
și Tu mă primești!

2. Ani risipiți în umbră,
roade ce n-am adus,
o candelă ce-abia mai arde,
un foc aproape-apus.
Dar Tu sufli peste jar
și flacăra se-aprinde,
ce-am risipit Tu răscumperi,
iubirea Ta mă cuprinde.

3. Doar harul Tău, doar sângele Tău
mă spală, mă face nou,
doar harul Tău, doar sângele Tău
îmi dă pacea din nou.
/: Nu prin fapte, nu prin putere,
nu prin ce-am fost vreodată eu,
doar prin cruce, doar prin iubire,
sunt iertat, sunt fiul Tău! :/

C: Iar și iar, iar și iar,
mă întorc la Tine, Doamne, iar,
și-n pacea Ta rămân
la pieptul Tău, drag Stăpân.