1. Înainte de lumină, înainte de pământ,
Erai Tu, Cel fără-nceput, veșnicul Cuvânt.
Ai rostit „Să fie lumină!” și cerul s-a aprins,
Haosul fără de formă s-a plecat, învins.

2. Cuvântul S-a făcut trup, a coborât printre noi,
A tăcut ca mielul dus la moarte pentru noi.
Moartea și-a pus sigiliul, crezând că a câștigat,
Dar în zori piatra s-a dat la o parte: El a înviat!

B: Orice-ar spune frica, orice-ar spune noaptea,
Eu am auzit deja cum vorbește dimineața!

R: Tu ai ultimul cuvânt, ultimul cuvânt,
Peste lacrimi, peste temeri, peste orice mormânt!
Ce-a spus moartea s-a șters, ce-a spus iadul s-a stins,
Isus, Tu ești Cuvântul, și Cuvântul a învins!

3. Când verdictul vine rece și ușile se-nchid,
Când oglinda îmi repetă că nu-s vrednic, că-s nimic,
Tu scrii pe vina mea cu sângele Tău: „Iertat!”
Și tot ce mă acuza e șters și anulat.

C1: Cerul și pământul vor trece,
Dar Cuvântul Tău rămâne!
Munții se vor clătina,
Dar promisiunea Ta rămâne!
Ce-ai spus despre mine, asta sunt!
„Iertat” — ai spus, asta sunt!
„Iubit” — ai spus, asta sunt!
„Al Meu” — ai spus, asta sunt!

C2: /:Și ultimul cuvânt e „Amin”! :/
Tu ești Alfa și Omega,
Primul și ultimul Cuvânt…
Amin.