x
Strofă 1
Cu-a vremii tren călătorim Spre gara cea cerească Și pe fereastră noi zărim C-o toamn-o să se nască.
Refren
/:Călătorim cu dor nestins Spre Țara minunată; Nimic nu-oprește-al nostru vis, Doar inima de piatră. :/
Strofă 2
Noianul verii-a ruginit Și floarea lui frumoasă Se stinge-ncet, e ostenit, Alt an vrea să vestească.
Strofă 3
Cu ochii-n jur privesc uimit Cum toate trec, ne lasă; Cum omul trece-aşa grăbit Și parcă lui nu-i pasă.
Strofă 4
Așa trecut-au ani la rând, Ca roata ce gonește. Tu-n ce tren ești, ce ai în gând, În veci te-nsuflețește.
Strofă 5
Și când sosi-va trenul lin La ultima lui gară, Să fim găsiți cu suflet plin De dor, de cer și Țară.
Strofă 6
Autor: Daniel Ursachi
1. Cu-a vremii tren călătorim
Spre gara cea cerească
Și pe fereastră noi zărim
C-o toamn-o să se nască.
R: /:Călătorim cu dor nestins
Spre Țara minunată;
Nimic nu-oprește-al nostru vis,
Doar inima de piatră. :/
2. Noianul verii-a ruginit
Și floarea lui frumoasă
Se stinge-ncet, e ostenit,
Alt an vrea să vestească.
3. Cu ochii-n jur privesc uimit
Cum toate trec, ne lasă;
Cum omul trece-aşa grăbit
Și parcă lui nu-i pasă.
4. Așa trecut-au ani la rând,
Ca roata ce gonește.
Tu-n ce tren ești, ce ai în gând,
În veci te-nsuflețește.
5. Și când sosi-va trenul lin
La ultima lui gară,
Să fim găsiți cu suflet plin
De dor, de cer și Țară.
6. Autor: Daniel Ursachi