1. Privesc în jur și iarăși văd cum nimic nu mai e sigur
Pe Pământ e mult prăpăd, omul parcă rămâne singur
Astăzi unii se întreabă: “Unde ești, Dumnezeule?”
Dar uită să privească în urmă, căci părăsit-au a Ta Cale.

R: Dar mai vorbește-odată cu dragoste, o, Tată!
Mai privește, te rog, cu milă și cu iubirea Ta divină
Căci poate-acum ne vom întoarce în căință și sinceritate
Îndură-Te de-ai Tăi copii, păzește-i Tu de-orice ar veni!

2. ⁠Totuși, ruga noastră, poate, ca și fii ai Tăi în toate
Ar trebui să fie Voia-Ți, chiar de-n lume va fi noapte
Chiar și-n beznă noi de-am fi, rămânem ai Tăi copii
Și cu tărie știu că Tu ne vei ocroti!

3. ⁠Căci nu este vreun cuvânt care vine de la Tine
Să fie pe pământ lipsit de o putere vie
În bucurii sau în război, Domnul oștirii e cu noi!
În vreme bună sau suferință, fii statornic în credință!