1. Pe căile pierzării mulți ani ai pribegit,
Comori în dar primite prin lume-ai risipit.
Din fiul cel cu vază iubit de Dumnezeu,
Ajuns-ai rob în slujba stăpânului cel rău.

R1: E vremea cercetării, e ceasul tău acum,
La poarta îndurării oprește-te din drum!
Te-ntoarce cu credință de unde ai căzut,
Cu lacrimi de căință să-ți plângi al tău trecut!

2. De ce nu vezi iertarea prin harul minunat
Și nu auzi chemarea salvării din păcat?
Pe lângă tine trece Mântuitorul tău...
De ce nu strigi: “Ai milă!” ca orbul Bartimeu?

R2: Trezește-te din somnul cumplitei agonii,
Te cheamă astăzi Domnul! De ce nu vrei să vii?
Nu poți să știi de mâine tu har vei mai avea
Isus să se oprească din drum la ușa ta!

3. Nu mai privi cu teamă trecutul tău murdar,
Privește la Golgota cât mai există har!
Așa cum ești, în zdrențe, să vii la El smerit
Căci haine albe, sfinte, în dar ți-a pregătit.

R3: E ceasul izbăvirii, nu sta nepăsător...
La ușă stă și bate al tău Mântuitor!
Nu mai lăsa să treacă din viață înc-o zi
Căci poate solul morții la noapte va veni...