În tot ce se-ntâmplă eu văd o minune, Eu văd Mâna Ta, Sfânt, Măreţ Dumnezeu, Cât de necuprinsă-i a Ta-nţelepciune Ascunsă-n misterul din sufletul meu.
Refren
Eu văd pretutindeni doar Mâna Ta tare Când trec prin necazuri sau când singur sunt, Eu simt ce măreaţă-i a Ta Îndurare, Aud Vocea-Ţi Blândă în susur de vânt...
Strofă 2
Privesc sus pe cer cum în noaptea senină Covorul de stele se-ntinde în zări, Cum luna îşi dă partea ei de lumină Ce vine spre noi din cereşti depărtări.
Strofă 3
Ce dulce-mi vorbeşti Tu în seara târzie Când îmi plec urechea umil să Te-ascult, Ah, cât mi-e de dulce a Ta Părtăşie, Căci nu mă mai satur, Te vreau tot mai mult.
Strofă 1
În tot ce se-ntâmplă eu văd o minune, Eu văd Mâna Ta, Sfânt, Măreţ Dumnezeu, Cât de necuprinsă-i a Ta-nţelepciune Ascunsă-n misterul din sufletul meu.
Refren
Eu văd pretutindeni doar Mâna Ta tare Când trec prin necazuri sau când singur sunt, Eu simt ce măreaţă-i a Ta Îndurare, Aud Vocea-Ţi Blândă în susur de vânt...
Strofă 2
Privesc sus pe cer cum în noaptea senină Covorul de stele se-ntinde în zări, Cum luna îşi dă partea ei de lumină Ce vine spre noi din cereşti depărtări.
Strofă 3
Ce dulce-mi vorbeşti Tu în seara târzie Când îmi plec urechea umil să Te-ascult, Ah, cât mi-e de dulce a Ta Părtăşie, Căci nu mă mai satur, Te vreau tot mai mult.
1 / 1▲
1. În tot ce se-ntâmplă eu văd o minune,
Eu văd Mâna Ta, Sfânt, Măreţ Dumnezeu,
Cât de necuprinsă-i a Ta-nţelepciune
Ascunsă-n misterul din sufletul meu.
R: Eu văd pretutindeni doar Mâna Ta tare
Când trec prin necazuri sau când singur sunt,
Eu simt ce măreaţă-i a Ta Îndurare,
Aud Vocea-Ţi Blândă în susur de vânt...
2. Privesc sus pe cer cum în noaptea senină
Covorul de stele se-ntinde în zări,
Cum luna îşi dă partea ei de lumină
Ce vine spre noi din cereşti depărtări.
3. Ce dulce-mi vorbeşti Tu în seara târzie
Când îmi plec urechea umil să Te-ascult,
Ah, cât mi-e de dulce a Ta Părtăşie,
Căci nu mă mai satur, Te vreau tot mai mult.
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.