Doamne, strălucirea Ta îmi inundă inima Când mă aflu înconjurat, de al Tău har imaculat; Ca ninsoarea, revărsată dintr-al cerului palat!
Strofă 2
Când mă aplec în fața Ta... crește în mine flacăra Duhului Tău nepieritor, ce îmi dă aripi ca să zbor, Către ceruri, o, iubit Mântuitor!
Refren
Ești lumina coborâtă din vecii... Pentru mine; să fiu iertat, să pot iubi! Ești lumina, ce la Golgota, sub cerul întunecat... Lanțul fărădelegii, a sfărâmat!
Strofă 3
Soare veșnic, neschimbat; strălucirea Ta, mi-ai dat... Norii să îi pot înfrunta, Noapte, să pot alunga! Mântuirea, să vestesc cu harfa mea!
Strofă 4
Viață, cântec, sfânt balsam; de la Tine îi tot ce am! Poarta către Paradis, al Tău sânge mi-a deschis... Când prin moarte boldul morții ai învins!
Cor
Doamne Isuse, eu știu prea bine... la strălucirea Ta! Ai renunțat, pentru mine; eu oare, cum voi putea? Să Îți mulțumesc, pentru a Ta iubire... fără de sfârșit! În lume ai venit, pentru mine; și pentru mine, ai murit!
Strofă 1
Doamne, strălucirea Ta îmi inundă inima Când mă aflu înconjurat, de al Tău har imaculat; Ca ninsoarea, revărsată dintr-al cerului palat!
Strofă 2
Când mă aplec în fața Ta... crește în mine flacăra Duhului Tău nepieritor, ce îmi dă aripi ca să zbor, Către ceruri, o, iubit Mântuitor!
Refren
Ești lumina coborâtă din vecii... Pentru mine; să fiu iertat, să pot iubi! Ești lumina, ce la Golgota, sub cerul întunecat... Lanțul fărădelegii, a sfărâmat!
Strofă 3
Soare veșnic, neschimbat; strălucirea Ta, mi-ai dat... Norii să îi pot înfrunta, Noapte, să pot alunga! Mântuirea, să vestesc cu harfa mea!
Strofă 4
Viață, cântec, sfânt balsam; de la Tine îi tot ce am! Poarta către Paradis, al Tău sânge mi-a deschis... Când prin moarte boldul morții ai învins!
Cor
Doamne Isuse, eu știu prea bine... la strălucirea Ta! Ai renunțat, pentru mine; eu oare, cum voi putea? Să Îți mulțumesc, pentru a Ta iubire... fără de sfârșit! În lume ai venit, pentru mine; și pentru mine, ai murit!
1 / 1▲
1. Doamne, strălucirea Ta
îmi inundă inima
Când mă aflu înconjurat,
de al Tău har imaculat;
Ca ninsoarea,
revărsată dintr-al cerului palat!
2. Când mă aplec în fața Ta...
crește în mine flacăra
Duhului Tău nepieritor,
ce îmi dă aripi ca să zbor,
Către ceruri, o, iubit Mântuitor!
R: Ești lumina coborâtă din vecii...
Pentru mine; să fiu iertat, să pot iubi!
Ești lumina, ce la Golgota,
sub cerul întunecat...
Lanțul fărădelegii, a sfărâmat!
3. Soare veșnic, neschimbat;
strălucirea Ta, mi-ai dat...
Norii să îi pot înfrunta,
Noapte, să pot alunga!
Mântuirea, să vestesc cu harfa mea!
4. Viață, cântec, sfânt balsam;
de la Tine îi tot ce am!
Poarta către Paradis,
al Tău sânge mi-a deschis...
Când prin moarte boldul morții ai învins!
C: Doamne Isuse,
eu știu prea bine... la strălucirea Ta!
Ai renunțat, pentru mine;
eu oare, cum voi putea?
Să Îți mulțumesc,
pentru a Ta iubire... fără de sfârșit!
În lume ai venit, pentru mine;
și pentru mine, ai murit!