1. Doamne, strălucirea Ta
îmi inundă inima
Când mă aflu înconjurat,
de al Tău har imaculat;
Ca ninsoarea,
revărsată dintr-al cerului palat!

2. Când mă aplec în fața Ta...
crește în mine flacăra
Duhului Tău nepieritor,
ce îmi dă aripi ca să zbor,
Către ceruri, o, iubit Mântuitor!

R: Ești lumina coborâtă din vecii...
Pentru mine; să fiu iertat, să pot iubi!
Ești lumina, ce la Golgota,
sub cerul întunecat...
Lanțul fărădelegii, a sfărâmat!

3. Soare veșnic, neschimbat;
strălucirea Ta, mi-ai dat...
Norii să îi pot înfrunta,
Noapte, să pot alunga!
Mântuirea, să vestesc cu harfa mea!

4. Viață, cântec, sfânt balsam;
de la Tine îi tot ce am!
Poarta către Paradis,
al Tău sânge mi-a deschis...
Când prin moarte boldul morții ai învins!

C: Doamne Isuse,
eu știu prea bine... la strălucirea Ta!
Ai renunțat, pentru mine;
eu oare, cum voi putea?
Să Îți mulțumesc,
pentru a Ta iubire... fără de sfârșit!
În lume ai venit, pentru mine;
și pentru mine, ai murit!