Ioan 6:5 Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”
Ioan 6:6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
Ioan 6:7 Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”
Ioan 6:8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
Ioan 6:9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?”
Ioan 6:10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
Ioan 6:11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
Ioan 6:12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
Ioan 6:13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
Ioan 6:14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”
Strofă 1
Când nu am decât cinci pâini și doi pești Mulțimi cu acestea Tu poți să hrănești. Puținul ce-Ți dau nu-l disprețuiești, Ci-n harul bogat înmulțești!
Refren
În mâinile Tale, puțin e destul! Flămândul devine sătul! Când mâna Ta frânge, împarte belșug, /: Ca pâinea din brazda de plug. :/
Strofă 2
Isus, m-ai chemat să-mpart din ce-mi dai, S-adun cu migală fărâme de rai. Îndreaptă-mi privirea să văd deslușit, Să nu fie dar risipit!
Strofă 3
Cu tot ce mi-ai dat aș vrea să slujesc, Deplin ascultându-Ți Cuvântul ceresc. Atinge-mi urechea să-Ți pot auzi Șoptirea în duh zi de zi.
Strofă 1
Când nu am decât cinci pâini și doi pești Mulțimi cu acestea Tu poți să hrănești. Puținul ce-Ți dau nu-l disprețuiești, Ci-n harul bogat înmulțești!
Refren
În mâinile Tale, puțin e destul! Flămândul devine sătul! Când mâna Ta frânge, împarte belșug, /: Ca pâinea din brazda de plug. :/
Strofă 2
Isus, m-ai chemat să-mpart din ce-mi dai, S-adun cu migală fărâme de rai. Îndreaptă-mi privirea să văd deslușit, Să nu fie dar risipit!
Strofă 3
Cu tot ce mi-ai dat aș vrea să slujesc, Deplin ascultându-Ți Cuvântul ceresc. Atinge-mi urechea să-Ți pot auzi Șoptirea în duh zi de zi.
1 / 1▲
1. Când nu am decât cinci pâini și doi pești
Mulțimi cu acestea Tu poți să hrănești.
Puținul ce-Ți dau nu-l disprețuiești,
Ci-n harul bogat înmulțești!
R: În mâinile Tale, puțin e destul!
Flămândul devine sătul!
Când mâna Ta frânge, împarte belșug,
/: Ca pâinea din brazda de plug. :/
2. Isus, m-ai chemat să-mpart din ce-mi dai,
S-adun cu migală fărâme de rai.
Îndreaptă-mi privirea să văd deslușit,
Să nu fie dar risipit!
3. Cu tot ce mi-ai dat aș vrea să slujesc,
Deplin ascultându-Ți Cuvântul ceresc.
Atinge-mi urechea să-Ți pot auzi
Șoptirea în duh zi de zi.
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.