Ioan 6:5 Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”
Ioan 6:6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
Ioan 6:7 Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”
Ioan 6:8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
Ioan 6:9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?”
Ioan 6:10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
Ioan 6:11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
Ioan 6:12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
Ioan 6:13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
Ioan 6:14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”
Strofă 1
Când nu am decât cinci pâini și doi pești Mulțimi cu acestea Tu poți să hrănești. Puținul ce-Ți dau nu-l disprețuiești, Ci-n harul bogat înmulțești!
Refren
În mâinile Tale, puțin e destul! Flămândul devine sătul! Când mâna Ta frânge, împarte belșug, /: Ca pâinea din brazda de plug. :/
Strofă 2
Isus, m-ai chemat să-mpart din ce-mi dai, S-adun cu migală fărâme de rai. Îndreaptă-mi privirea să văd deslușit, Să nu fie dar risipit!
Strofă 3
Cu tot ce mi-ai dat aș vrea să slujesc, Deplin ascultându-Ți Cuvântul ceresc. Atinge-mi urechea să-Ți pot auzi Șoptirea în duh zi de zi.
Strofă 1
Când nu am decât cinci pâini și doi pești Mulțimi cu acestea Tu poți să hrănești. Puținul ce-Ți dau nu-l disprețuiești, Ci-n harul bogat înmulțești!
Refren
În mâinile Tale, puțin e destul! Flămândul devine sătul! Când mâna Ta frânge, împarte belșug, /: Ca pâinea din brazda de plug. :/
Strofă 2
Isus, m-ai chemat să-mpart din ce-mi dai, S-adun cu migală fărâme de rai. Îndreaptă-mi privirea să văd deslușit, Să nu fie dar risipit!
Strofă 3
Cu tot ce mi-ai dat aș vrea să slujesc, Deplin ascultându-Ți Cuvântul ceresc. Atinge-mi urechea să-Ți pot auzi Șoptirea în duh zi de zi.
1 / 1▲
1. Când nu am decât cinci pâini și doi pești
Mulțimi cu acestea Tu poți să hrănești.
Puținul ce-Ți dau nu-l disprețuiești,
Ci-n harul bogat înmulțești!
R: În mâinile Tale, puțin e destul!
Flămândul devine sătul!
Când mâna Ta frânge, împarte belșug,
/: Ca pâinea din brazda de plug. :/
2. Isus, m-ai chemat să-mpart din ce-mi dai,
S-adun cu migală fărâme de rai.
Îndreaptă-mi privirea să văd deslușit,
Să nu fie dar risipit!
3. Cu tot ce mi-ai dat aș vrea să slujesc,
Deplin ascultându-Ți Cuvântul ceresc.
Atinge-mi urechea să-Ți pot auzi
Șoptirea în duh zi de zi.