1. Pe un munte, gânduri multe
Năpădeau în fiul mult iubit.
Pentru jertfă lemne poartă
Și cu foc e tatăl pregătit.
Cu priviri căutând nedumerite,
Își întreabă tatăl apăsat:
„Iată foc și lemne pregătite,
Însă jertfa, oare, am uitat?”

R1: „Unde-i mielul de-oferit,
Cel ales să fie jertfa ta?”
Avraam răspunse neclintit:
„Dumnezeu de grijă va purta!”

2. Pe un munte, gloate multe
Îl privesc pe Fiul Preaiubit.
Pentru jertfă, lemnu-Și poartă
Să se dea pe Sine răstignit.
Suferind pedeapsa omenirii,
Ca un miel, tăcând, a fost zdrobit.
Tatăl Său, din pricina iubirii,
Duse jertfa până la sfârșit.

R2: Iată Mielul nepătat,
Ce-a venit să ia păcatul lumii!
Locul nostru-n moarte a luat,
Astfel, Tatăl grija a purtat!

C: /:Iată Mielul! Iată Mielul,
Iată Mielul Lui Dumnezeu! :/