1. Să fiu un rob al Celui ce mă face liber,
Și nu al unor lucruri ce mă vor lega.
Să nu servesc ceva ce-apoi să mă doboare,
Ci să-L slujesc pe Cel ce poate înălța.
De bunăvoie să m-aplec cu drag sub cruce,
Spălând apoi picioarele celor murdari;
Să nu doresc să fiu acela ce se vede,
Înțelegând că doar cei mici vor fi cei mari.

R: „Vino rob bun și credincios!”
Așa să-mi spui cândva!
În ziua când mă vei striga,
Să-mi pui cununa Ta
Și trup de slavă să-mi dai,
Printre făpturi cerești,
Că Te-am servit fără să știu
În frații pământești.

2. Să fiu un bun ascultător pentru cei muți,
S-aud dureri care nespuse au rămas,
Să văd cu ochii ce au plâns în Ghetsimani
Pentru o lume-așa pierdută în păcat.

B: Celor ce-s stinși să le aprind din nou lumina,
Iar celor reci să le ofer căldura Ta;
Că lumea moare-n jurul nostru și nu știe
Că este Unul care-o poate vindeca.

I: Muzică: Adi Hentea; Versuri: Ioana Grünner