1. M-ai ridicat din praf și din țărână,
Mi-ai arătat iubire-n curcubeu;
M-ai ascultat în zorii dimineții,
Mi-ai arătat că Tu ești Dumnezeu.

R. Îngenuncheat, eu am strigat spre Tine,
Când ispășeam pe drum îndurerat;
M-ai ascultat și ai privit spre mine,
De rana mea din piept M-ai vindecat.

2. Mai ridicat din groapa cea adâncă,
Când cei mai mulți se coborau în jos;
Mai întărit când eu eram pe stâncă,
Mai scos din groapă și Mi-ai dat un rost.

R. Cântarea mea e astăzi pentru Tine,
Te laud, Doamne, că M-ai vindecat;
Chiar dacă pe pământ mai sunt suspine,
Te laud, Doamne, că Tu M-ai iertat.

3. Ai fost cu mine și în încercare,
M-ai ascultat și nu Te-ai mâniat;
M-ai așteptat și ai avut răbdare
Ca să mă‑ntorc, o Doamne, din păcat.

R. Credeam că viața e mereu frumoasă
Și niciodată nu voi clătina,
Dar Tu deodată Ți-ai ascuns și fața,
M-am întristat și greu M-am tulburat.

4. Atunci, smerit, eu am strigat spre Tine:
O, iartă-mi vina și-al meu păcat;
Nu mă lăsa în groapa cu ruine,
Stropit de sânge sunt și vinovat.

R. Nu mă lăsa ca să cobor în groapă,
Eu voi vesti credincioșia Ta;
Mă voi smeri și voi asculta de Tine,
Mereu, o Doamne, Te voi lăuda.