Ioanid Netbai V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] M-ai ridicat din praf și din țărână, Mi-ai arătat iubire-n curcubeu; M-ai ascultat în zorii dimineții, Mi-ai arătat că Tu ești Dumnezeu. [C] Îngenuncheat, eu am strigat spre Tine, Când ispășeam pe drum îndurerat; M-ai ascultat și ai privit spre mine, De rana mea din piept M-ai vindecat. [V2] Mai ridicat din groapa cea adâncă, Când cei mai mulți se coborau în jos; Mai întărit când eu eram pe stâncă, Mai scos din groapă și Mi-ai dat un rost. [C] Cântarea mea e astăzi pentru Tine, Te laud, Doamne, că M-ai vindecat; Chiar dacă pe pământ mai sunt suspine, Te laud, Doamne, că Tu M-ai iertat. [V3] Ai fost cu mine și în încercare, M-ai ascultat și nu Te-ai mâniat; M-ai așteptat și ai avut răbdare Ca să mă‑ntorc, o Doamne, din păcat. [C] Credeam că viața e mereu frumoasă Și niciodată nu voi clătina, Dar Tu deodată Ți-ai ascuns și fața, M-am întristat și greu M-am tulburat. [V4] Atunci, smerit, eu am strigat spre Tine: O, iartă-mi vina și-al meu păcat; Nu mă lăsa în groapa cu ruine, Stropit de sânge sunt și vinovat. [C] Nu mă lăsa ca să cobor în groapă, Eu voi vesti credincioșia Ta; Mă voi smeri și voi asculta de Tine, Mereu, o Doamne, Te voi lăuda.