Strofă 1
Încă răsună ne-ncetat:
„Omule pocăiește-te!”
Vin' la Isus că te cheamă,
Lasă calea păcatului!
Strofă 2
Deci tot răsună chemarea,
Tot de lipsă-i acest cuvânt:
„Vin' la Isus, grăbește-te,
La Cel ce bine-ți voiește.”
Strofă 3
Plângând te cerem pe tine,
Acum caută-ți fericire,
Ce va fi când nooaptea vine?
Mare pierzare te-ajunge.
Strofă 4
Aici raiul, colo iadul,
De nu te pocăiești te pierzi;
Tare-i acest cuvânt și drept,
Nu om, ci Domnul îl spune.
1. Încă răsună ne-ncetat:
„Omule pocăiește-te!”
Vin' la Isus că te cheamă,
Lasă calea păcatului!
2. Deci tot răsună chemarea,
Tot de lipsă-i acest cuvânt:
„Vin' la Isus, grăbește-te,
La Cel ce bine-ți voiește.”
3. Plângând te cerem pe tine,
Acum caută-ți fericire,
Ce va fi când nooaptea vine?
Mare pierzare te-ajunge.
4. Aici raiul, colo iadul,
De nu te pocăiești te pierzi;
Tare-i acest cuvânt și drept,
Nu om, ci Domnul îl spune.
I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 142
Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 163