1. Cel ce-mi auzi rugăciunea,
Tatăl cel atotputernic,
Când sufletul Ție se roagă
Pe aripile zelului.
Dorințele sufletului,
'Naintea Ta ajungând tot sper.
Simt cum că viața de veci,
E a mea aici pe pământ!

2. Dacă bucurie-am să simt,
Și la rugăciune silesc,
De Tine-oi fi binecuvântat.
Privind la Tine Părinte
Din ochi îmi ies lacrimile;
Prin asta, așa m-oi înnoi,
Ca și floarea dimineața
Când raza o înviază.

3. Când inima-i întristată,
Și ochii mei lacrimi varsă,
Plângerea mea înaintea Ta,
Într-ascuns, închizând ușa
Și numai singur suspinând
Iarăși înnoire voi afla
Căci cu lacrimi și vaiete,
Starea mai ușoară-mi este.

4. Cel ce simțul inimilor,
Ca a apelor curgere
Așa le porți, din loc în altul,
Crește, dar, simțirea-n mine.
Ajută să Te rog bine.
Odată apoi, o, Iehova,
Du-mă-n cerul cerurilor;
În locul rugăciunilor.

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 118