Strofă 1
Vestiți toți cu bucurie:
Dumnezeu e iubirea.
Cerul, pământul grăiește,
Vestește și natura!
Refren
Aleluia ce adevăr!
Mintea nu înțelege;
Vestiți în glas de cântare:
Dumnezeu e iubirea!
Strofă 2
Răsunați cum astă lume
Domnul așa a iubit
Încât Fiul Lui sfânt și drag,
L-a dat și ne-a mântuit.
Strofă 3
Fericit graiul ce strigă:
„Dumnezeu e iubirea!”
Fericite-s inimile
Ce de credință-s pline!
1. Vestiți toți cu bucurie:
Dumnezeu e iubirea.
Cerul, pământul grăiește,
Vestește și natura!
R: Aleluia ce adevăr!
Mintea nu înțelege;
Vestiți în glas de cântare:
Dumnezeu e iubirea!
2. Răsunați cum astă lume
Domnul așa a iubit
Încât Fiul Lui sfânt și drag,
L-a dat și ne-a mântuit.
3. Fericit graiul ce strigă:
„Dumnezeu e iubirea!”
Fericite-s inimile
Ce de credință-s pline!
I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 87
Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 19