1. Nu-i mult și vom pluti spre zările albastre,
ca porumbeii ce se-nalță-n zbor.
Va izbucni spre cer cântarea noastră,
când Mirele va apărea pe nor.

R: În slăvi va fi doar pace și iubire,
va fi cum nici nu ţi-a trecut prin gând...
Învăluiţi de cântul fericirii,
vom poposi pe plaiul veşnic sfânt.

2. Ce râuri de lumini o să țâsnească,
cum vor străpunge neguri în văzduh.
Iar norii plumburii o să sclipească,
când vom zbura purtaţi de-același duh.

3. În urmă vom lăsa amarul lumii,
cu fum, cu foc, cu foame și nevoi.
Cu moarte, boli, cu negura genunii,
în jale, plâns, mânie și război.