Strofă 1
Tu mucul care fumegă, nu-l stingi
Tu trestia căzută nu o rupi
Oricât ar fi căzut omul de jos
Tu îl ridici, Prieten credincios.
Refren
Ești necuprins în bunătate
Ușor de-nduplecat în toate
Ca Tine, nu e nimenea
O, Miel iubit din Golgota
Strofă 2
Tu nu disprețuiești un duh zdrobit
Tu inima mâhnită n-o rănești
Te-apleci spre cel cu sufletul amărât
Căci jertfe ca acestea Tu iubești.
Cor
Când strigă Doamne un nenorocit
Chemându-Te să-i vii în ajutor
Tu îl asculți, o Doamne, negreșit, și-l scapi.
Cor
Tu nu disprețuiești un duh zdrobit
Tu inima mâhnită n-o rănești
Oricât ar fi căzut omul de jos
Tu îl ridici.
1. Tu mucul care fumegă, nu-l stingi
Tu trestia căzută nu o rupi
Oricât ar fi căzut omul de jos
Tu îl ridici, Prieten credincios.
R: Ești necuprins în bunătate
Ușor de-nduplecat în toate
Ca Tine, nu e nimenea
O, Miel iubit din Golgota
2. Tu nu disprețuiești un duh zdrobit
Tu inima mâhnită n-o rănești
Te-apleci spre cel cu sufletul amărât
Căci jertfe ca acestea Tu iubești.
C: Când strigă Doamne un nenorocit
Chemându-Te să-i vii în ajutor
Tu îl asculți, o Doamne, negreșit, și-l scapi.
C: Tu nu disprețuiești un duh zdrobit
Tu inima mâhnită n-o rănești
Oricât ar fi căzut omul de jos
Tu îl ridici.