1. Ce-aș fi, Isus, fără Tine?
Ce sens în viața-aș avea?
De valuri și suspine,
Cine m-ar scăpa?
Ce-aș face în strâmtorare,
Când în primejdii aș fi,
De n-ai fi Tu îndurare,
Sau de m-ai părăsi?

R: Tu, Isuse,
Nicicând nu m-ai lăsat.
Căci, doar Ție,
Ți-am dăruit viața mea!
Niciodată,
Nu-i lași pe-ai Tăi copii!
Îi ocrotești ca un Tată,
Orice furtuni ar veni!

2. Ce-ar fi viața-mi pribeagă,
Fără iubirea Ta,
De n-ar fi fost să m-atragă,
Vocea-Ți ce-ncet mă chema?
„Vino, copile la Mine,
Că-n brațul Meu vei găsi,
Pace și haruri divine,
Vino, nu mai zăbovi!”

3. Ce bine este cu Tine,
Când între noi poposești,
Cu-a Tale brațe pline,
Cu multe daruri cerești.
Fii lăudat pe vecie,
Prieten minunat!
Vie a Ta-mpărăție,
Fii binecuvântat!