1. În liniștea nopţii târzii, pe cerul cu bolţi înstelate,
deodată răsare o stea ce-ntrece-n lumină pe toate.
E steaua promisă de mult, ce-aduce în lume speranţa
că nu va domni în etern nici răul, nici truda, nici noaptea.

2. Și magii, văzând steaua sus, pornit-au să caute “Iubirea”,
pe Fiul Cel Veşnic, promis, s-aducă la noi mântuirea.
În casă intrând au găsit pe Pruncul Isus, pe Mesia,
smeriţi, aplecaţi la pământ, se-nchină cu toți și Maria.

3. Cereasca minune și azi cu farmecul ei ne cuprinde
și fața ne-o scaldă-n lumini și focul în inimi ne-aprinde.
Veniţi! O, veniţi să cântaţi, pe Domnul Isus, Domnul Păcii,
căci El, numai El ne-a iubit, atunci și acum și-n toții vecii.

I: Cântările Biruinței, cântarea 67