1. Să stai pe Stânca mântuirii
senin, voios și neclintit,
chiar când stihiile naturii
pornite din hotarul firii,
dezlănțuitu-s-au cumplit,
dezlănțuitu-s-au cumplit.

2. Să stai sub adăpost de sânge
statornic, bine-ncredințat.
Când cugetul rănit se frânge
și inima de-amar îţi plânge
tu scapi prin Cel crucificat,
tu scapi prin Cel crucificat.

3. Să stai la umbra Celui Veșnic,
odihna Lui să-ți fie scut.
De sunt văpăi, de-i întuneric,
prădat de-ai fi de cel puternic,
să nu te uiţi la ce-ai pierdut,
să nu te uiţi la ce-ai pierdut.

4. Să stai la post în vremuri grele,
nu dând la bir cu cei ce fug.
Tu, mută-ți cuibul între stele,
lumină dând și tu ca ele,
tu ai viaţă din belşug,
tu ai viaţă din belșug.

5. Să stai în strânsă legătură
ca mădular în Trupul Lui.
Și-n dragoste fără măsură
cu-a Duhului Sfânt armătură,
luptând ca fiu al cerului,
luptând ca fiu al cerului!

6. Chiar dacă tremuri în furtună
de val, de vânt vijelios,
de-asupra ta stă-ntinsă-o Mână
de cui străpunsă, dar stăpână!
E Mâna tare-a lui Hristos,
e Mâna tare-a lui Hristos!

I: Cântările Biruinței, cântarea 51