Mia Iovin - Notă personală
„Cu mulți ani înainte, în fiecare an mi se întărâta duhul cu ocazia aniversării „zilei aviației sovietice” când pe aeroportul Vnukovo de lângă Moscova, în cadrul festivităților, formațiuni de avioane descriau pe cer lozinca: “Slavă lui Stalin”.
Toate ziarele comuniste centrale de la București publicau pe prima pagină această imagine. Am suferit în cugetul meu pentru că numai Unul singur merită să I se aducă slavă în cer și pe pământ, și acesta este NUMELE PREASFÂNT ȘI SCUMP AL LUI ISUS HRISTOS.
La 29 februarie 1964, am bisect, zăceam în pat la baraca-infirmerie din Periprava. Aveam cu mine acolo pe Dezsi Zoii, preot betanist, bolnav de tuberculoză pulmonară.
Era frig și ningea abundent cu zăpadă viscolită de vânt. Spre seară am căpătat în inima mea o comandă care nu era din lumea de jos:
“Scoală-te și îmbracă-te. Ia pufoaica și ieși în curte!”
M-am supus îndată, am ieșit după atâta vreme de zăcut la pat și m-am îndreptat spre fundul curții, spre liziera de răsărit a Coloniei. Sus pe turele, ostașii Ministerului de Interne stăteau de veghe la posturile lor. Eu am primit un îndemn tare să dau slavă Domnului prin cântare, deoarece mă năpădise o bucurie ce venea din slăvile cerești. Am cântat frumusețea și bogăția Celui mai minunat Nume din tot Universul, Numele scump al lui Isus Hristos,
Mântuitorul și Domnul meu, plimbându-mă înainte și înapoi de unul singur, așa că am făcut o potecă bine bătătorită în zăpadă.
Martori văzuți erau doar ostașii de pe pază, care uimitor, nu m-au oprit. Au fost captivați și ei și ascultau. Gardienii nu puteau să audă, poarta era pe partea opusă a coloniei și motorul care producea curent electric mă proteja fiind situat între mine și poartă.
A fost pentru a doua oară în închisoare și în viață când m-a copleșit o povară de slavă și fericire pe care nu o puteam suporta. Am fost nevoit să mă rog pentru a doua oară:
„Doamne, oprește binecuvântarea aceasta care este peste puterile mele de a o putea suporta!”
Domnul m-a ascultat îndată și a coborât greutatea slavei la nivelul la care am putut să o suport.
Mărit să fie Domnul în veci de veci! Când vreau să știu care an va fi bisect, întotdeauna încep cu anul 1964, când am avut această prezență a lui Dumnezeu atât de reală și palpabilă, încât fizic m-a depășit.
SLAVĂ NUMAI ȚIE-ȚI CÂNT,
NUME VEȘNIC GLORIOS,
CÂT VOI FI PE ACEST PĂMÂNT,
NUME DRAG: ISUS HRISTOS!
Nu piere niciodată poporul al cărui Dumnezeu este Iehova-Domnul!”