Mia Iovin - Notă personală
„Eram în celula 19 subteran, la Securitatea din Timișoara, ziua de 21 ianuarie 1959.
Trecuse mai bine de o lună de la arestare.
Eram foarte bolnav și slăbit, sufeream de stomac şi fiere-ficat. Mâncărurile neadecvate în care predomina varza îmi provocau dureri mari. Restituiam uneori porţia neatinsă. Au crezut că am declarat greva foamei în mod neanunţat. Nu era însă cazul, i-am asigurat.
M-au dus la medicul lor și mi-au dat nişte pastile cu puțină apă, pe stomacul gol înainte cu jumătate de oră de masa de prânz, administrate de felcera de serviciu, sub supravegherea gardianului. Ele se dizolvau pe pereţii stomacului, cauzând dureri și arsuri greu de suportat.
În acea zi anume, mi-am dat seama că şansa suprevieţuirii mele era slabă.
Mi-am zis: “Dacă voia Domnului este să mă cheme acasă în Împărăţia Lui, degeaba mai iau medicamentele. În cazul în care El mai are un plan cu mine pe pământ, El mă poate ține prin minuni, fără medicamentele lor.”
A fost un act viu și total de încredere copilărească. Nu a fost uşoară decizia mea, ci a trebuit să duc o luptă în genunchi, în rugăciune, să renunţ la viaţă, să nu mai văd pe pământ soţia și copiii. Aş fi dorit așa de mult să se deschidă uşa, să pot vedea pentru o clipă soția ca să-mi facă doar un semn de aprobare, fără vorbe, și mi-ar fi fost de-ajuns.
Pentru mine asta ar fi însemnat:
“Drumul e bun, mergi înainte prin credinţă” (Evrei 11:34).
Domnul a fost bun și mi-a dat această credinţă şi pace deplină.
Când a venit felcera să-mi dea medicamentul, am refuzat să-l iau și am spus că de azi înainte renunţ la orice fel de medicament.
M-a ameninţat grav, a plecat bombănind, iar eu, plin de pacea lui Dumnezeu, am primit îndată cântecul de 4 strofe pe care l-am cântat până seara târziu.
Am început să mănânc tot ce mi-au dat. Am cerut un singur lucru, însă, Domnului, să îmi păstreze viața până la proces, ca să pot și eu depune o mărturie spre slava Lui în faţa norului de martori văzuţi și nevăzuţi.
Uimitor, durerile au încetat din acel moment și a început o oarecare refacere în trup.
Minunat este Domnul și vrednic de laudă!”