Notă personală - Mia Iovin
„ În toamna anului 1963 lucram pe şantierul de lărgire a Fabrinii de Mobilă pentru Export, de pe lângă Penitenciarul Gherla, la aceeași targă cu preaiubitul frate Fery Visky.
Într-o dimineață sunt luat de lângă el de aghiotantul comandantului politic al închisorii și dus la poartă, într-un birou de anchete, unde un ofițer de Securitate mi-a cerut să dau declarații despre deţinuţii din celule și despre cei de pe șantierele de muncă, ce vorbesc și cu ce se ocupă.
A plecat, m-a lăsat acolo până seara, iar eu am scris atât:
“Nu pot să execut un asemenea ordin
deoarece sunt un credincios creștin și vreau să trăiesc cu un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor!
Am semnat și am aşteptat până seara, când au venit doi. Când au văzut ce am scrism, m-au aruncat la “Zarcă” , în celula 128 subteran (celebră, căci aici a fost ținut în lanţuri vestitul haiduc al Imperiului Austro-Ungar, Rozsa Sandor), cu amenintarea: “Aici îţi vor putrezi oasele, până vei bate la uşă, să vii, să ne spui totul!”
După mai multe săptămâni, tot ei au venit și m-au scos, văzând că eu nu am mai bătut la uşă, aşa cum au scontat ei că voi face, datorită condiţilor îngrozitoare de acolo.
Zarca era destinată lichidării la moarte a celor indezirabili regimului comunist.
M-au dus pe celularul mare într-o celulă mijlocie la etajul II. Peste o zi l-au introdus din nou pe urma mea pe dascălul P. A. din Oaste, zis Sandu. El a fost pus să mă lanseze în celulă tocmai ce nu am vrut niciodată să fac, să vând, să torn pe frați și pe alții, despre ce gândesc și ce fac.
Experienţa a fost teribilă pentru mine. Nu e ceva mai rău decât să fi știut între deinuţi politici că ești turnător. L-am avut cu mine atunci, rânduit de Dumnezeu, pe preaiubitul frate Dan loan din Cluj, din Oastea Domnului cu care aveam părtăsie în rugăciune și Cuvânt. El îl cunoștea bine pe bietul Sandu, și refuza să aibă orice legătură cu el.
Dacă nu mi l-ar fi dat Domnul acolo pe fr. Dan, m-aș fi prăbușit cu totul.
Atunci mi-a dat Domnul cântarea aceasta care a fost o mare mângâiere și binecuvântare!
O cântam împreună, spre slava Domnului Isus Hristos, care a venit la noi în celulă.
Mărit fie Domnul!”