La începutul anului 1962, am fost mutat într-o celulă mică (aprox. 25 de deţinuţi) la etajul 3, celularul mare, celula nr. 90.
Acolo a fost introdus pe urmele mele, pentru a afla noutăţi despre mine,
de către Biroul Politic „K” al închisorii, unul dintre fruntaşii Oastei Domnului, P. A. din comuna Panticeu, nu departe de Gherla.
Traian Dorz, în cartea lui, „Hristos, mărturia mea” spune mai multe lucruri, nu bune, despre el. Sandu, că aşa voia să-i spun, mi-a sugerat să hotărăsc o zi în care, cu post și rugăciune, fără să vorbesc cu cineva, să stau înaintea Domnului, să cer ca El să-mi cerceteze viaţa pe compartimente de timp, până în pruncie, cu ţinta: ce mi-au făcut ochii, urechile, buzele, gura, mâinile, picioarele, gândurile, ca într-o oglindă, aşa cum mă știe El.
Şi eu, fiind dornic de trăiri spirituale pe care nu le-am mai avut, m-am conformat.
Cercetare de sine, cu post și rugăciune în condiţiile de acolo unde foamea era
cumplită, nu a fost ușor lucru....
Pe măsură ce înaintam sub cercetarea Domnului, întristare de moarte mi-a cuprins inima, văzând cât de păcătos eram, devenit conștient de păcate pe care le-am comis pe când eram un ţânc de 2-3 ani.
Până atunci, ca și credincios de 16 ani, am avut multe experienţe binecuvântate și am trăit o viață biruitoare.
Dar ce mi-a fost dat să cunosc acum, a fost teribil şi am dorit ca celula nr. 90 din Gherla să îmi devină mormânt, să nu mă mai vadă nimeni.
Experienţa mea devenise sinonimă cu aceea a apostolului Pavel din Romani cap. 7, cu concluzia din versetul 24.
„O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi din acest trup de moarte?”
Dar, după o mâhnire soră cu moartea și pocăinţă cum nu mai avusesem alta până atunci, a urmat o eliberare și o fericire ce nu se poate exprima în cuvinte omenești. Eu m-am ales cu un mare câștig...
Dar, de fapt, scopul lui P. A. a fost altul: să-mi sondeze trecutul, ca să aibă ce raporta ca fapte vinovate față de regim.
Aşa ceva însă n-a putut găsi! Atunci am primit această cântare: „Zdrobit la crucea Ta”.
Cei ce iubesc mântuirea Lui să zică fără încetare:
„Mărit să fie Domnul!” (Ps. 40:16)