1. În inimă port un dor, dorul după Tine,
Îmi arde în piept un foc, după al meu Mire.
Știu că nimeni pe pământ, chiar de lumea-i mare,
Nu poate înțelege tot ce-n suflet mă doare.
/Tainele cui să-i le spun, nimeni nu-i ca Tine
Să-nteleagă tot ce nici eu nu-nțeleg bine. /

2. Când mai gust din Harul Tău, o, ce bucurie,
Când atingerea ți-o simt și pui alifie.
Peste ale mele răni, când îți întinzi mâna,
Simt cum toate-n jur se șterg, chiar de-i grea furtuna.
/Suferințele de-acum, sunt doar de o clipă
Știu că-n Ceruri voi avea, inima împlinită! /

3. Doamne atât de mult greșesc, pe a Ta dreaptă cale,
Deseori mai și cârtesc, când lupta e mare.
Uit că și Tu-ai suferit, chiar de n-aveai vină,
Si-ai răbdat pân' la sfârșit, de min' Ți-a fost milă.
/Eu sunt doar un vas de lut, modelat de Tine,
Dar de min' Te-ai indurat, mi-ai făcut mult bine. /

4. Mă aplec la tronul Tău, căci am o dorință:
Vreau să mă conduci Isus, în a Ta credință.
Să mă mustri orișicând, de-mi pătez veșmântul,
După mine să nu lași, căci eu sunt ca vântul.
/Duhul Sfânt să-mi fie far, în a mea umblare,
Vreau numele să-mi aud, la Marea Chemare/