Adriana Dandoczi V1 V2 V3 V4 [V1] În inimă port un dor, dorul după Tine, Îmi arde în piept un foc, după al meu Mire. Știu că nimeni pe pământ, chiar de lumea-i mare, Nu poate înțelege tot ce-n suflet mă doare. /Tainele cui să-i le spun, nimeni nu-i ca Tine Să-nteleagă tot ce nici eu nu-nțeleg bine. / [V2] Când mai gust din Harul Tău, o, ce bucurie, Când atingerea ți-o simt și pui alifie. Peste ale mele răni, când îți întinzi mâna, Simt cum toate-n jur se șterg, chiar de-i grea furtuna. /Suferințele de-acum, sunt doar de o clipă Știu că-n Ceruri voi avea, inima împlinită! / [V3] Doamne atât de mult greșesc, pe a Ta dreaptă cale, Deseori mai și cârtesc, când lupta e mare. Uit că și Tu-ai suferit, chiar de n-aveai vină, Si-ai răbdat pân' la sfârșit, de min' Ți-a fost milă. /Eu sunt doar un vas de lut, modelat de Tine, Dar de min' Te-ai indurat, mi-ai făcut mult bine. / [V4] Mă aplec la tronul Tău, căci am o dorință: Vreau să mă conduci Isus, în a Ta credință. Să mă mustri orișicând, de-mi pătez veșmântul, După mine să nu lași, căci eu sunt ca vântul. /Duhul Sfânt să-mi fie far, în a mea umblare, Vreau numele să-mi aud, la Marea Chemare. /