Psalmii 142:3 Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
Psalmii 142:4 Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
Psalmii 142:5 Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.”
Psalmii 142:6 Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!
Psalmii 142:7 Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine.
Strofă 1
Cu glasul meu strig către Domnul, Cu glasul meu mă rog mereu. Lui Isus îmi vărs necazul, Durerea sufletului meu.
Refren
Partea mea de moștenire Pe pământul celor vii, Mi-ai dat, Doamne, fericire Și atâtea bucurii.
Strofă 2
Ia aminte, Tu, o, Doamne, Glasul strigătelor mele, Căci în juru-mi sunt doar șoapte, Curse mari și grele.
Strofă 3
Tu îmi cunoști orice cărare, Pas cu pas Tu mă veghezi; Când mă uită fiecare, Doamne, știu că Tu mă vezi.
Strofă 1
Cu glasul meu strig către Domnul, Cu glasul meu mă rog mereu. Lui Isus îmi vărs necazul, Durerea sufletului meu.
Refren
Partea mea de moștenire Pe pământul celor vii, Mi-ai dat, Doamne, fericire Și atâtea bucurii.
Strofă 2
Ia aminte, Tu, o, Doamne, Glasul strigătelor mele, Căci în juru-mi sunt doar șoapte, Curse mari și grele.
Strofă 3
Tu îmi cunoști orice cărare, Pas cu pas Tu mă veghezi; Când mă uită fiecare, Doamne, știu că Tu mă vezi.
1 / 1▲
1. Cu glasul meu strig către Domnul,
Cu glasul meu mă rog mereu.
Lui Isus îmi vărs necazul,
Durerea sufletului meu.
R: Partea mea de moștenire
Pe pământul celor vii,
Mi-ai dat, Doamne, fericire
Și atâtea bucurii.
2. Ia aminte, Tu, o, Doamne,
Glasul strigătelor mele,
Căci în juru-mi sunt doar șoapte,
Curse mari și grele.
3. Tu îmi cunoști orice cărare,
Pas cu pas Tu mă veghezi;
Când mă uită fiecare,
Doamne, știu că Tu mă vezi.