1. Trist și fugar într-o lume pierdută,
Adesea hoinar bâjbâind merg mereu,
Că uit să opresc alergarea mea multă,
S-ascult glasul Tău, vocea Ta Dumnezeu.

R: E un har să aud vocea Ta dintre toate,
S-ascult glasul Tău de părinte iubit,
Să mă-ncânți cu armonia creației cerească,
Și încă din zori să aud al iubirii Tău gând.

2. În iureșul vieții obosit dar cu țintă,
M-opresc din al lumii alergării tumult,
S-ascult a iubirii voce duioasă,
Ce-mi șoptește cu drag: Te iubesc așa mult.

3. E-un har să descopăr mereu și mereu,
În tot ce-ai creat, ce măreț Dumnezeu!
Să-ți văd şi splendoarea să mă minunez,
Să-mi faci azi onoarea, să Te urmez.