1. Stânca mântuirii, Tu,
Către Tine vin acu’,
Lasă sângele-Ţi vărsat
Să mă spele de păcat;
Rătăcit am fost şi rău,
Ia-mă Tu la sânul Tău!

2. Căci ce zice Legea Ta
Ca să fac eu n-aş putea,
Chiar s-alerg, să lupt cât pot,
Şi să plâng amar de tot;
Dacă harul Tău n-ar fi,
Ştiu că nu m-aş mântui.

3. Neputând să-aduc nimic,
Lângă cruce stau şi zic:
„Eu sunt gol, dă-mi Tu veşmânt,
Eu sunt slab, Tu fă-mă sfânt!
Îndurarea Ta o cer,
Dacă nu mi-o dai azi, pier!”

4. Stânca mântuirii mi-eşti,
Azi Te rog să mă primeşti!
Pân’ acum Tu m-ai chemat,
Dar eu tot Te-am refuzat;
Azi când vreau al Tău să fiu,
Încă nu e prea târziu!