Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 [V1] O, ce frumoasă ești Iubito, Biserică, Mireasa Mea, ce minunate sunt acele podoabe ce te fac aşa. [C1] O, ce frumoasă ţi-e Credinţa, primită-n cugetul smerit, curată, sinceră, adâncă, statornică pân-la sfârșit. [V2] Ce minunată ţi-e Nădejdea, ce nu te-a clătinat nicicând, în orişice-ncercări aceeaşi tărie şi-ndrăzneală-având... [C2] Ce îngerească ţi-e Iubirea ce lângă Mine te-a ținut, în dulce, negrăit de dulcea unire de la început. [V3] Ce sfinţită-ţi este Curăţia, din dulcii, limpezi ochii tăi ce nicicând n-au privit pe nimeni, căzuţi, dispreţuiți și răi. [C3] Ce mișcătoare-i Umilinţa asemeni crinului rănit, ce-şi dăruie mai mult mireasma cu cât e și mai mult zdrobit... [V4] Ce îndelungă ți-e Răbdarea, ce te-a-nvățat să taci şi blând să ierţi, să suferi liniştită şi să nădăjduieşti crezând. [C4] Ce sfântă, ce duioasă-i Mila, ce te-a plecat spre cel lovit, să mângâi, să ajuţi, să dărui, nemustrător, tăcut, simţit... [V5] Ce mişcătoare ţi-e Iertarea ce-mbrăţişează pe vrăjmaş, numindu-l frate și făcându-l aceleiași iubiri părtaș. [C5] Ce minunat împodobită e-n totul tot făptura ta. O, ce frumoasă... ce frumoasă ești tu pe veci, Mireasa Mea!