1. Doamne, unde-aş alerga,
când necazuri vin?
Cine-mi poate mângâia,
greul meu suspin?
De n-ai fi Tu, scump ISUS,
prin lumea de chin,
aş cădea înfrânt, supus,
sub jugul hain.

2. Tu ești mântuirea mea,
Domnul meu iubit,
căci viaţă-n moartea Ta,
Doamne mi-am găsit.
Scut și pavăză Tu-mi eşti
Bun Mântuitor,
căci din slăvile cereşti,
Tu-mi dai ajutor.

3. Azi voios eu pot să-Ţi cânt,
în orice dureri,
căci mereu pe-acest pământ
îmi dai mângâieri.
Fie crucea cât de grea,
vreau s-o port smerit,
căci aşa de-o voi purta,
fi-voi fericit.

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 134