1. Ce mistuitoare-i lupta
ce se dă în mine,
ce adânc mă doare rana
dorului de Tine.
/: Plânge-n ochi și-n glas Isuse,
dorul după Tine... :/

2. Zilnic îmi frământ în lacrimi
pâinea mea amară,
și-mi adorm în flăcări gândul
fiecare seară.
/: Ars de plâns m-adoarme-n lacrimi
fiecare seară. :/

3. O, de-aş fi în vârf de munte,
numai eu cu Tine,
sau în larg de ape, unde
nimeni nu-i cu mine...
/: Să nu fie să m-audă
nimeni, lângă mine. :/

4. Ţi-aş striga din fund de suflet
dorul şi iubirea,
care-mi mistuie, Isuse,
viaţa şi simţirea.
/: Şi-mi îngroapă fără vreme
viaţa și simţirea. :/

5. Dar nu pot fi nici în munte
nici în larg de apă,
sunt legat aici... Şi-n ziduri
dorul Tău mă-ngroapă.
/: Fără vreme, fără moarte,
dorul Tău mă-îngroapă. :/

6. Şi-azi cu ultima suflare
drag și dulce Mire,
îmi fac dorul tot, un singur
cântec de iubire.
/: Cântec de viaţă arsă,
cântec de iubire. :/

7. Vreau să trec cu el pe buze
apa morţii lată,
să Ţi-l cânt apoi în ceruri
veşnicia toată,
/: pentru-o clipă de iubire,
veșnicia toată. :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 367
Text: Traian Dorz