1. Tot mai grea și mai adâncă
noapte mă-nconjoară,
inima-mi cu dor așteaptă
zorii să răsară...
/: Dar de ce nu vor, o, Doamne,
zorii să răsară? :/

2. Mi-arde-n suflet dor de ducă,
mare, tot mai mare.
Ştiu că nu e mult și totuși,
nu mai am răbdare...
/: Spune-mi cum să fac, o, Doamne,
să mai am răbdare? :/

3. Depărtările mă cheamă,
jalea mă pătrunde
și m-aș duce, duce, duce,
până nu știu unde,
/: dorului să-mi aflu-astâmpăr,
până nu știu unde... :/

4. Curg din gene şi din suflet
lacrimile-vale!
Printre spinii suferinţei
nu văd nici o cale...
/: Spune-mi, când vei face Doamne,
printre ei o cale? :/

5. Arde-n jarul istovirii
inima-nsetată,
ah, Izvorule-al iubirii,
gura mi-e uscată!
/: Când vei răcori Tu oare,
gura mea uscată? :/

6. Nu-i pe lume nici o vrajă
s-o mai ţin în seamă...
Zori iubiţi, izvoare limpezi,
dorul meu vă cheamă.
/: Dorul meu nebun și mare,
doar pe voi vă cheamă! :/

7. Inima-mi de-abia mai bate,
ochiu-abia mai plânge,
glasu-abia se mai aude,
viaţa mi se stinge!
/: Arsă-n dorurile voastre,
viaţa mi se stinge! :/

8. Zori doriți şi dulci și rumeni,
ah, ieșiți odată!
Căci m-aş duce, duce, duce,
Doamne, - da-s legată.
/: Până v-aş afla m-aş duce,
Doamne, da-s legată. :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 361
Text: Traian Dorz