1. Din locul liniştii de veci,
din Ţara păcii sfinte,
spre noi privirea să-Ţi apleci
rugămu-Te, Părinte.

R1: Spre Tine-un umilit popor
smerită rugă poartă:
Ascultă Doamne glasul lor
și iartă... iartă... iartă...

2. Că n-avem rugă și cuvânt
aşa cum se cuvine,
pământ suntem și din pământ,
plângând strigăm, spre Tine.

R2: Stăpâne-al păcii îndurat,
poveri de-amar ne-apasă
o, pe pământu-nvolburat
Tu, pacea Ta o lasă.

3. Că iar în ceasul cruntei uri
stau fraţi să se omoare,
o, Te rugăm să Te înduri:
dă pace-ntre popoare...

R3: Și-n al lor suflet - îndreptar
Cuvântul Tău aşează,
ca pururi faptei lor, hotar
iubirea Ta s-o vază.

C: /:În pacea Ta nădăjduim
şi-n mila Ta cea multă,
spre ruga-n care ne smerim,
privește și ascultă. :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 357
Text: Traian Dorz